Share This Article
Sunt oameni care vin la evenimente. Și sunt oameni care devin parte din ele. Să ciTimișoara nu este doar despre cărți, este și despre oameni care se aleg unii pe alții, din nou și din nou.
Georgeta Ghila nu este doar una dintre cele mai prezente figuri din comunitatea Să ciTimișoara. Este acel tip de cititor rar, care nu doar devorează cărți, ci hrănește, în liniște, o întreagă comunitate în jurul lor.
O vezi aproape de fiecare dată – în sală, atentă, prezentă, cu acea curiozitate vie pe care doar cititorii adevărați o au. Astăzi, când mă uit la comunitatea Să ciTimișoara, nu pot să nu o văd acolo. Aproape de fiecare dată. În sală. Atentă. Prezentă. Cu aceeași bucurie sinceră pentru fiecare carte, pentru fiecare autor, pentru fiecare întâlnire. Nu doar că citește mult – deși „mult” nici nu mai e un cuvânt suficient pentru ea – ci trăiește cărțile. Le duce mai departe. Le dă sens.
Nu ratează întâlnirile noastre decât atunci când inima ei o cheamă în alt loc la fel de important: clubul de lectură Părinte implicat. Și, cumva, asta spune totul despre ea – un om care alege mereu sensul, conexiunea, creșterea. Și nu e o absență. E o continuitate a aceleiași iubiri pentru lectură, dusă mai departe în alt spațiu, la fel de valoros.
Dar povestea noastră nu a început aici. Ne-am cunoscut demult, într-un context care, acum, pare că avea deja în el tot ce urma să fim. La un eveniment Verde pentru biciclete. Eu, cu cărți pentru copii și atelier de lectură. Ea, cu un copil mic de mână și cu acea curiozitate caldă pe care o recunoști imediat la oamenii care iubesc cărțile. Și, fără să ne dăm seama, acele întâlniri au crescut într-o prietenie care durează de peste 12 ani.
Georgeta este asistent social – și poate că nu e întâmplător. Are acel fel de a fi care vede, care simte, care susține. Iar acasă crește un adolescent la fel de îndrăgostit de cărți, semn că pasiunea ei nu doar că există, ci se transmite mai departe, cu răbdare și iubire.
Și apoi… mai este ceva. Un detaliu care, la prima vedere, pare mic. Dar care spune, de fapt, o poveste întreagă. Croșetează. Nu orice, ci flori, flori care devin semne de carte, care devin brelocuri. Flori care ajung, de fiecare dată, la noi – ca niște mici bucăți de suflet.
Fiecare cadou făcut de ea poartă ceva din liniștea ei, din răbdarea ei, din bucuria de a dărui. Nu sunt simple obiecte. Sunt gesturi care rămân.
Nu știu dacă ți-am spus vreodată cât de mult înseamnă prezența ta pentru noi. Pentru că tu nu ai fost doar acolo, „de la început”. Tu ai crescut împreună cu tot ce am construit.
Ai fost în acele momente mici, care nu se văd în poze și nu ajung în postări - dar care, de fapt, țin totul în picioare.
Fiecare semn de carte croșetat de tine e, de fapt, un semn că suntem împreună în povestea asta. Fiecare breloc e o amintire care ne însoțește mai departe. Fiecare apariție a ta la un eveniment e o confirmare că ceea ce construim are rădăcini.
Nu sunt doar lucruri. Sunt bucăți din tine, lăsate cu grijă în viețile noastre.
Îți mulțumim pentru toate astea. Pentru constanță. Pentru blândețe. Pentru felul tău tăcut și atât de puternic de a fi parte din ceea ce suntem.
Și, poate, dacă ar trebui să spun totul într-un singur gând, ar fi acesta: unele comunități se construiesc din idei; altele… din oameni ca tine
Să ciTimișoara nu înseamnă doar autori, lansări sau cărți. Înseamnă oameni, oameni ca tine, care țes, discret, legături între noi, care vin, revin și rămân, care nu doar citesc, ci construiesc. Iar pentru asta, uneori, cel mai potrivit lucru pe care îl putem face este să spunem simplu: MULȚUMIM!
