Sunt Patricia Lidia și, dacă ar fi să mă definesc printr-o contradicție, aș spune că trăiesc între structură și poveste. Ziua lucrez cu cerințe, sisteme și procese. Seara, cu oameni, idei și cuvinte care nu stau niciodată cuminți.
Nu știu exact când am început să scriu — probabil atunci când am simțit că unele lucruri nu pot fi spuse altfel. Îmi plac poveștile care nu se grăbesc, care dor puțin și care rămân cu tine după ce le-ai închis.
Construiesc proiecte culturale cu aceeași seriozitate cu care alții construiesc planuri de afaceri, doar că, în loc de cifre, lucrez cu sensuri. Îmi place să adun oamenii la aceeași masă — fie că e vorba de o carte, o idee sau o conversație care începe timid și ajunge să spună mai mult decât ne așteptam.
Am învățat că unele lucruri se organizează în tabele, iar altele în suflet. Încerc să le țin pe amândouă în echilibru, deși nu-mi iese mereu.
În rest, scriu. Construiesc. Și, din când în când, mai aprind câte o lumină într-un loc în care era prea multă liniște.
